Hidrotehnica Timişoreană şi-a început activitatea în anul 1948 în cadrul Politehnicii din Timişoara ca secţie de specializare distinctă a Facultăţii de Construcţii. Prin aceasta s-au înfăptuit de fapt năzuinţele şi eforturile depuse de către reprezentanţi de seama ai ştiintei şi tehnicii din Banat, care au realizat lucrări hidrotehnice deosebite, începând încă din secolul al XVIII-lea, multe dintre aceste lucrări fiind unicate şi premire naţionale sau mondiale la vremea respectivă. Se evidenţiază aici dubla conexiune Timiş – Bega (Nodul Hidrotehnic Coştei – Topolovăţ), lucrare ingenioasă tehnic care asigura la acea vreme nivelul de apă pe Bega necesar navigaţiei, şi care în prezent acoperă cerinţe complexe cum ar fi asigurarea descărcarii apelor mari la viitură din Bega în Timiş (ferind astfel de inundaţii municipiul Timişoara şi restul localităţilor aval de Topolovăţ), utilizarea energiei hidraulice, irigarea terenurilor agricole aferente sau desecarea terenurilor riverane în zonele joase.
Alte realizări ce trebuie menţionate sunt: alimentarea centralizată cu apă a Timişoarei, dată în funcţiune în anul 1914, la o capacitate de 10.000 m3/zi, respectiv sistemul de canalizare, lucrările de îndiguiri şi regularizări, amenajările de desecare-drenaj care au pus în valoare fertilitatea Câmpiei Banatului etc.
Aceste realizări au constituit piatra de temelie a viitorului învăţământ Hidrotehnic din Timişoara, care din anul 1990 se desfăşoară în cadrul FACULTĂŢII DE HIDROTEHNICĂ.
După un început modest dar decis în cadrul unei catedre cu 5-6 cadre didactice pregătind 20-25 studenţi, la ora actuală, când sărbătorim 60 de ani de învăţământ hidrotehnic la Timişoara, Facultatea de Hidrotehnică îşi desfăşoară activitatea cu două catedre - Catedra de Construcţii Hidrotehnice şi Îmbunătăţiri Funciare (CHIF), respectiv Catedra de Hidraulică, Inginerie Sanitară şi Gospodărirea Apelor (HISGA), iar procesul de instruire al specialiştilor acoperă trei specializări în profilul Inginerie Civilă (ingineri, 4 ani): Amenajări şi Construcţii Hidrotehnice (ACH), Îmbunătăţiri Funciare şi Dezvoltare Rurală (IFDR), respectiv Inginerie Sanitară şi Protecţia Mediului (ISPM). Pregatirea se continuă cu studiile masterale (2 ani) în specializările: Optimizarea Sistemelor Hidrotehnice (OSH), Optimizarea Sistemelor de Inginerie Sanitară şi Protecţia Mediului (OSISPM), respectiv Inginerie şi Reabilitare Rurală Durabilă (IRRD).
În cadrul facultăţii activează un puternic colectiv de cadre didactice de înalt prestigiu profesional format din 12 profesori, 5 conferenţiari, 9 şef de lucrări, 12 asistenţi şi 3 doctoranzi cu frecventa, 28 având titlul ştiinţific de doctor inginer, care asigură formarea specialiştilor hidrotehnicieni la nivelul cerinţelor actuale. La aceştia se adaugă şi cei peste 70 doctoranzi fără frecvenţă care îşi desfăşoară activitatea de cercetare sub îndrumarea celor 8 conducători ştiinţifici din facultatea noastră.
De-a lungul celor 60 de ani de învăţământ hidrotehnic, facultatea noastră a pregătit un număr de 3469 ingineri, 204 absolvenţi master, 103 absolvenţi colegiu şi 107 doctori ingineri. În prezent în facultate studiază 566 studenţi şi masteranzi, din care o parte cu taxă de şcolarizare.
În ceea ce priveşte dezvoltarea bazei materiale, în special în ultimii ani, se menţionează ca o realizare deosebită construcţia şi amenajarea noului pavilion al facultăţii (1994-1998), dotarea laboratoarelor de Hidraulică, Alimentari cu Apă, Pedologie, Topografie, IT cu aparatură, standuri experimentale şi tehnică de calul moderne, în valoare de peste 500 mii euro (2007-2008), precum şi renovarea din temelii a pavilionului vechi, a clădirii laboratoarelor şi a halei de modelări, realizându-se o investiţie de proporţii prin lucrări de RC (2008).
În toată perioada de existenţă a învăţământului hidrotehnic, dar mai ales în cei 18 ani de la înfiinţarea facultăţii, s-au înregistrat evoluţii semnificative şi în ceea ce priveşte conţinutul activităţii de cercetare ştiinţifică şi didactică. Tematica tradiţională a fost reorientată şi extinsă corespunzător noilor necesităţi în concordanţă cu condiţiile cadru determinate de integrarea României în Uniunea Europeană. Dintre acestea se pot enumera aspecte cum ar fi: impactul ecologic al amenajărilor hidrotehnice de toate tipurile; evaluarea gradului de poluare şi a măsurilor tehnico-inginereşti necesare pentru conservarea apei şi solului, a ecosistemelor în general; probleme legate de realizarea eficientă şi conformă a sistemelor de alimentări cu apă şi canalizare a localităţilor, respectiv epurare a apelor uzate; realizarea amenajărilor hidrotehnice şi a amenajărilor de îmbunătăţiri funciare în spiritul unei dezvoltări durabile, lucrări de maximă importanţă şi de primă necesitate în edificarea infrastructurii unei ţări. În acest scop s-a trecut la introducerea masivă a metodelor numerice şi utilizării tehnicii de calcul moderne în toate domeniile ingineriei hidrotehnice, a protecţiei mediului şi dezvoltării durabile.
În concluzie, urmărind evoluţia activităţii didactice şi de cercetare în cadrul Secţiei şi mai apoi a Facultăţii de Hidrotehnică a Universităţii "POLITEHNICA" din Timişoara, rezultă că etapele de progres ale învăţământului în domeniul hidrotehnicii au avut o înlănţuire firească, fiecare etapă cu un rol de iniţiere, de orientare şi sprijin pentru cea viitoare. Înfiinţarea şi dezvoltarea învăţământului de specialitate nu reprezintă evenimente izolate întâmplătoare, ci trebuie evaluate în ansamblul factorilor care le-au necesitat şi le-au prilejuit.
În acest moment de bilanţ şi de sărbătorire a 60 de ani, exprimăm sentimete de recunoştinţă şi cinstire memoriei precursorilor, apreciem realizările prezenţilor şi sperăm în izbânzile, tot mai mari ale viitorilor.
Timişoara, Octombrie, 2008
Decanul Facultăţii de Hidrotehnică,
prof.dr.ing.Teodor Eugen MAN
